Este frig... pielea mi se furnica numai cand privesc pe fereastra. Cerul acesta plin de nori si fara nici o forma ma face nervoasa. S-ar spune ca toamna e plina de culori calde, dar parca nicio culoare nu mi se pare calda. Mi se pare o toamna imbatranita, plina de griji si parca ultima toamna ... Incetul cu incetul ea se va termina , iar asta ma sperie. Totul e prea static si imi da o stare de concordanta. Cand stau in casa vreau sa fiu afara , in ploaie, si sa merg, da sa merg, si sa privesc, nu stiu ce sa privesc, e prea urat ce vad ,de asta stau in casa pentru ca atunci cand sunt afara vreau sa stau la mine in pat pentru ca mi se face frica. Simt prea multa ura in jurul meu, asta ma face sa cred ca e ultima toamna pentru noi toti.
A mai treecut aproape un an din viata mea cea mare de copil. Realizez ca a crescut si ca incetul cu incetul imi iau zborul din cuibul parintilor. Asta ma sperie si mai stau, imi este teama ca nu voi face nimic cu viata mea. Imi e teama ca voi avea o familie ca toti ceilalti cu doi copii , cu un barbat pe care spun ca il iubesc cu trup si suflet dar bine inteles ca l-am luat de sot doar k aveam 30 de ani si imi era teama ca nu ma voi casatori. Vom avea avea niste salarii nu prea mari si cu care abia ne intretinem, iar dupa o cearta zdravana cu sotul meu ajungem in patul din camera noastra si petrecem cica o noapte de pasiune si dragoste ,dar eu in suflet as spune ca e sex pentru ca urasc ca m-am casatorit cu el. Dar nici sa ma despart nu as vrea deoarece nu as putea sa imi intretin copiii.
Nu vreau o astfel de viata, mereu am sperat la mai mult. Am sperat ca ma voi casatorii cu barbatul pe care il iubesc si cu care as vrea sa ma copii multi si nu mi-ar fi frica daca nu am avea bani deoarece e langa mine si asta conteaza.
Din cauza toamnei imi vin in minte numai ideei trasnite. Uneori sunt mult prea vesela iar alteori cad in depresie
