Draga trecut

Eram pe frontul de lupta.Era macabru. Era plin de sange, sange albastru,verde, oranj si galben. Da, chiar era.Mergeam pe o carare unde calcam pe oase negre, in putrefactie . Era o carare fara sfarsit. Da, parca era infernul, dar nu , eu eram doar pe Terra.

Nu stiu de ce,dar nu imi era teama de ce vedeam, mi se parea totul obisnuit, nimic iesit din comun. Era ca si cum acel razboi a fost dintotdeauna si era la fel in fiecare zi.

Am cazut intr-o prapastie ,iar cand am deschis ochii m-am trezit intr-un loc prin de verdeata. Nu mai vazusem pana atunci asa ceva, pe planeta mea cerul era rosu, pomii erau uscati, iar culoarea verde era doar a sangelui; insa aici sangele era rosu, pomii erau infloriti, iar cerul era albastru.

Era asa interesant, dar stiam ca tot ce vad era doar ceva ce eu nu am trait, era ceva ce au trait stramosii mei. In prezentul meu este doar razboi si foamete.

[Scrisoare din 2583]

... mi s-a taiat rasuflarea. Durea, al dracu de rau durea. Simteam ce imi doream sa simt si in acelasi timp regretam ca simt ce simt. Credeam ca este ok, dar nu era.Vroiam sa fug, sa ma duc dracu, era prea ciudat.

Credeam ca nu ma afecteaza...credeam...

Strada era prea putin populata si in acel moment vroiam sa fie asa de aglomerata astfel in cat sa ma sufoc. Asa ca, daca ea era goala n-am putut sa omit acel moment ,care evident stiam ca a venit.Da, mi-a dat o lacrima, da nu sunt dura,da am un suflet,da sunt chiar sensibila, da sunt si orgolioasa, da voi fi mereu. DAAA sunt...

Era o lacrima...dar era datorita curajului. Am avut curaj sa te simt. Ai fost asa de profund. M-ai marcat...chiar m-ai marcat.Chiar a meritat. Da, a meritat sa te simt, sentiment cu dus si intors. Sentiment care pe altii ii faci fericiti ,insa doar pe mine ma faci sa lacrimez.Nu cred ca a existat cineva sa te simta asa...era placut , dar si plin de pacat. Sentiment interzis de legea naturii, dar pe care eu am avut tupeul sa o incalc....

De ce sunt eu in stare