Eram pe frontul de lupta.Era macabru. Era plin de sange, sange albastru,verde, oranj si galben. Da, chiar era.Mergeam pe o carare unde calcam pe oase negre, in putrefactie . Era o carare fara sfarsit. Da, parca era infernul, dar nu , eu eram doar pe Terra.
Nu stiu de ce,dar nu imi era teama de ce vedeam, mi se parea totul obisnuit, nimic iesit din comun. Era ca si cum acel razboi a fost dintotdeauna si era la fel in fiecare zi.
Am cazut intr-o prapastie ,iar cand am deschis ochii m-am trezit intr-un loc prin de verdeata. Nu mai vazusem pana atunci asa ceva, pe planeta mea cerul era rosu, pomii erau uscati, iar culoarea verde era doar a sangelui; insa aici sangele era rosu, pomii erau infloriti, iar cerul era albastru.
Era asa interesant, dar stiam ca tot ce vad era doar ceva ce eu nu am trait, era ceva ce au trait stramosii mei. In prezentul meu este doar razboi si foamete.
[Scrisoare din 2583]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu