luni, 26 aprilie 2010


... mi s-a taiat rasuflarea. Durea, al dracu de rau durea. Simteam ce imi doream sa simt si in acelasi timp regretam ca simt ce simt. Credeam ca este ok, dar nu era.Vroiam sa fug, sa ma duc dracu, era prea ciudat.
Credeam ca nu ma afecteaza...credeam...
Strada era prea putin populata si in acel moment vroiam sa fie asa de aglomerata astfel in cat sa ma sufoc. Asa ca, daca ea era goala n-am putut sa omit acel moment ,care evident stiam ca a venit.Da, mi-a dat o lacrima, da nu sunt dura,da am un suflet,da sunt chiar sensibila, da sunt si orgolioasa, da voi fi mereu. DAAA sunt...
Era o lacrima...dar era datorita curajului. Am avut curaj sa te simt. Ai fost asa de profund. M-ai marcat...chiar m-ai marcat.Chiar a meritat. Da, a meritat sa te simt, sentiment cu dus si intors. Sentiment care pe altii ii faci fericiti ,insa doar pe mine ma faci sa lacrimez.Nu cred ca a existat cineva sa te simta asa...era placut , dar si plin de pacat. Sentiment interzis de legea naturii, dar pe care eu am avut tupeul sa o incalc....

Niciun comentariu: